jurnalul unui tată arhitect
-
unde şi cu cine se joacă copilul tău?
o temă eternă în orice societate: comunicarea, emoţia împărtăşită, limitele lor. Sunt societăţi în care comunicarea e extrem de formalizată şi individul e practic izolat în viaţa lui privată, şi are arareori posibilitatea (sau dorinţa) să se deschidă către un Celălalt generic. Alte societăţi practică deschiderea şi comunicarea, şi uneori oamenii îşi deschid sufletul câte…
-
Despre gândirea nemijlocită, adică fără proptele
motto: Michael Clune, a literature professor and novelist, said that, already, many students have been left “incapable of reading and analyzing, synthesizing data, all kinds of skills”. In a recent essay, he warned that colleges and universities rushing to embrace the technology [the AI] were preparing to “self-lobotomize”. -(din The Guardian) observ de multă vreme…
-
despre recâştigarea copiilor
Într-o animaţie despre istoria propriei copilării, Theodor Paleologu spune că îi plăcea să asculte discuţiile oamenilor mari care se întâlneau la masă cu părinţii lui. Undeva în FB, profesoara, feminista de primă oră a României şi prietena de suflet Mihaela Miroiu scria odată că îi plăcea să stea ascunsă sub masă, în timp ce părinţii…
-
la belleza imperfecta
La estetica japonesa de wabi-sabi celebra la belleza de lo imprefecto, algo que se halla tambien en las arquitecturas que muestran el deterioro. Luis Fernandez-Galiano AV/Arquitectura Viva
Got any book recommendations?