.

2 mai 2002, in tren, intre Budapesta si Satu Mare

Critica la sistemul constructiv al copertinei de intrare in Opera Plaza (sau cum i-o fi zicand, in aceasta terminologie pocita de capitalism periferic dornic de "identitate")



Copertina de sticla e suspendata de suportul A (rama metalica din profil I) cu bare subtiri C. Sticla copertinei e fixata cu prinderi punctuale pe niste profile longitudinale D. Pana aici, totul OK. Insa apare grinda B, in consola, care transforma tot sistemul static in unul nedeterminat (pt. ca e inutila - se poate detalia).
Pe de alta parte, D.S. ar putea replica ca intentia era una poetica, o poezie desigur foarte subtila, generata de o "indeterminare statica", de o constructie voit paradoxala. Pentru o poezie statica insa, e prea putin. Pentru o constructie high-tech, eleganta in sensul clasic al acestui cuvant, e prea mult! (Prea mult e si metalul investit in constructie! In locul unei structuri suple, cu valente de "plutire" si "dematerializare", avem de-a face cu un fel de albatros la sol - o pasare metalica mult prea greoaie, care prin supradimensionare isi rateaza orice sansa la zbor.)

(nota la schita) Daca imi amintesc bine, cele doua grinzi "inutile" (B si B') sunt, pe deasupra, si asezate asimetric - una deasupra si celalalta sub planul de sticla. Multele si prea groasele grinzi longitudinale D incarca teribil (optic) constructia. La fel si multele prinderi punctuale (daca punctuale, de ce asa de multe?).

(totul notat din amintire, dupa o analiza scurta la fata locului acum cateva luni de zile - in iarna? Sau poate in iarna lui 2001?)